Poziţia geografică
Județul Buzău este situat în partea de sud-est a României, în sud-estul Carpaţilor Orientali, axat pe cursul superior şi mijlociu al râului Buzău şi se învecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest.
Judeţul Buzău face legătura între arcul Carpaţilor şi Câmpia Dunării, ocupând o zonă aflată la graniţa dintre cele trei provincii istorice româneşti – Muntenia, Moldova şi Transilvania.
Suprafața județului este de 6.102,6 kmp (17% din suprafața Regiunii Sud-Est și 2,6 % din teritoriul ţării) iar coordonatele geografice sunt între 44°44′ și 45°49′ latitudine nordică și între 26°04′ și 27°26′ longitudine estică.
Din punct de vedere al provinciilor istorice, Buzăul se află în Muntenia, învecinându-se cu celelalte două mari provincii românești – Moldova și Transilvania, poziție care a influențat de-a lungul timpului evoluția și dezvoltarea județului.
Legătura județului cu celelalte regiuni din țară se face prin:
- DE 85 (sau DN 2) dinspre București spre Suceava, Bacău, Focșani;
- DN 1B spre Ploiești;
- DN 10 spre Brașov;
- DN 2B spre Brăila.
Județul este străbătut de magistrala feroviară – linia 500 – de importanță europeană pe ruta București – Ploiești – Buzău – Focșani – Bacău – Suceava.
Încă din secolul XIX gara Buzău era un important nod feroviar, cu linii naționale spre Brăila, Galați, Constanța și Brașov, precum și o linie locală spre Nehoiu.
Clima
Clima este de tip temperat – continental, cu temperaturi medii anuale de 12 – 14°C. În mod obişnuit temperaturile maxime sunt în luna iulie (+38°C ), iar cele minime în februarie ( – 28°C). Precipitaţiile anuale au valori cuprinse între 400 – 500 mm.
Populaţia judeţului
404976 de locuitori ( 2022) Structura populației: 196901 persoane de sex masculin, respectiv 208078 persoane de sex feminin, dintre care 38,37% au domiciliul în municipii şi oraşe şi 61,63% în mediul rural. În structura etnică ponderea este deținută de români – 85,64% din total.
Structura administrativă
În judeţ sunt două municipii: Buzău ( 103.481 locuitori) și Râmnicu – Sărat (29.774 locuitori), 3 oraşe: Nehoiu (9.464 locuitori), Pogoanele (6.384 locuitori), Pătîrlagele (6.276 locuitori), precum şi 82 de comune, cu 482 de sate. Reşedinţa judeţului este municipiul Buzău, situat pe malul drept al râului Buzău. Având 103.481 de locuitori la recensământul din 2022, Buzăul este al nouăsprezecelea oraș ca populație din România.
Oraşul se află la aproximativ 125 km de Bucureşti şi la 250 km de ţărmul Mării Negre, pe drumul european E85; datorită poziţiei sale geografice, la întretăierea drumurilor care leagă cele trei mari provincii româneşti, Buzăul a fost din vechime un important nod comercial.
Patrimoniul natural, istoric, cultural şi economic
Judeţul Buzău ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului cu acelaşi nume, cuprinzând în mod armonios toate formele de relief: munţi în partea de nord şi câmpie la sud, între acestea situându-se zona colinară subcarpatică. Altitudinea maximă se înregistrează în vârful Penteleu ( 1772 m.), iar cea minimă în valea Călmăţuiului ( 40 m.).
Zona de munte este formată din Munţii Buzăului şi Munţii Vrancei, componenţi ai Carpaţilor de Curbură. Munţii Buzăului, aflaţi în cea mai mare parte pe teritoriul judeţului, sunt constituiţi din cinci masive: Penteleu, Podul Calului, Siriu, Monteoru şi Ivăneţu. Cel mai important, ca dimensiune şi altitudine – este Masivul Penteleu. Delimitat de râurile Bâscă Mică şi Bâsca Mare, Masivul Penteleu este în mare parte fliş grezos ( gresie de Tarcău), marne, marne calcaroase, fliş bituminos şi conglomerate. Munţii Vrancei ocupă o suprafaţă mică în partea de nord – est a judeţului, la hotarul cu judeţul Vrancea.
Zona de deal este cunoscută sub numele de Subcarpaţii Buzăului, fiind formată dintr-o succesiune de culmi deluroase şi depresiuni; altitudinea culmilor variază între 400 m. şi 800 m. Zona de câmpie corespunde arealului cu altitudini cuprinse între 40 – 100 m. În distribuirea vegetaţiei se distinge o clară etajare pe verticală. Zona forestieră se remarcă prin păduri de foioase (specii de stejar, fag, gorun, carpen, plop, salcie), dar şi prin păduri de conifere, unde predomină molidul.
Specifică vegetaţiei subcarpatice a judeţului Buzău este gărdurăriţă (Obione veruciferă), care creşte în zona Vulcanilor Noroioşi (singurul loc din Europa unde se găseşte această plantă). Pe crestele înalte ale munţilor se evidenţiază etajul subalpin, puternic influenţat de om pentru extinderea pajiştilor de munte. Fauna prezintă specii de interes cinegetic: urşi, vulpi, râşi, căprioare, cerbi, mistreţi, capre negre, diferite păsări, ca şi o îhtiofaună reprezentată prin păstrăv, mreană, lostriţă.
Străveche vatră de cultură şi civilizaţie, teritoriul a păstrat peste vreme numeroase mărturii care atestă existenţa şi continuitatea de locuire a populaţiei pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri. Configuraţia geografică, bogăţia subsolului şi abundenţa cursurilor de apă au determinat omul primitiv, încă din paleolitic, să-şi întemeieze aşezări pe terasele înalte ale râurilor, în adăposturile de sub stânci sau în peşteri. Cercetările arheologice au dat la iveală urme ale prezenţei umane încă din paleoliticul mijlociu, neoliticul fiind ilustrat printr-o diversitate de obiecte ce probează existenţa unei intense şi bogate vieţi materiale şi spirituale (cultura Gumelniţă). Din epoca bronzului, în cadrul căreia se detaşează celebra cultură Monteoru , după numele aşezării eponime, sunt descoperiri ce oferă posibilitatea de a se argumenta că încă din această epocă se poate constata existenţa unui proces complex de constituire a fondului etnic, lingvistic şi cultural al tracilor nordici, fond pe care mai târziu se va produce romanizarea, proces care va duce apoi la formarea geto – daco – românilor şi, treptat, la formarea poporului român.
Prima atestare documentară a Buzăului, ca toponimic, datează din secolul al IV –lea d.H.; într-o scrisoare trimisă de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor lui Vasile cel Mare, arhiepiscopul creştin al Cesareei Capadociei se relatează despre martirizarea în apropierea Buzăului a unui misionar creştin, SAVA. În noaptea de 12 – 13 aprilie 372, a treia noapte de Paşti, acesta fusese înecat de goţi în râul MOUSAIOS, ce trecea pe lângă polis – ul cu acelaşi nume. Faptul fusese relatat iniţial episcopului Bretanion al Tomisului de preotul Sansală; în biserica unde acesta slujea Sava fusese cântăreţ de psalmi. Sava a fost sanctificat în urmă cu câţiva ani, Sf. Sava Gotul fiind astăzi patronul spiritual al Buzăului.
Scrisoarea se găseşte la biblioteca Vaticanului, iar o copie a ei poate fi văzută la Muzeul Judeţean de Istorie Buzău.
Continuând să locuiască teritoriul geto – dacic, autohtonii au creat, în secolele IV – IX, o cultură şi o viaţă spirituală proprie, cu adânci rădăcini în secolele anterioare, în ciuda frământărilor cauzate de pătrunderea temporară a triburilor migratoare în acest spaţiu.
O consecinţă a acestor evenimente istorice o reprezintă îngroparea unor splendide podoabe şi obiecte de aur, printre care Pietroasa (tezaurul ” Cloşca cu puii de aur”), Pârscov, Gherăseni, Poşta Câlnău, Chiojdu etc.
Centru comercial şi meşteşugăresc străvechi, târgul Buzău este menţionat ca atare într-un document emis de cancelaria domnească în anul 1431, indicând aşezarea ca punct vamal, centru de schimb şi tranzit comercial.
Începând cu secolele XVIII – XIX ia amploare extracţia cărbunelui şi a petrolului, se diversifică atelierele meşteşugăreşti, apar primele aşezăminte industriale pentru prelucrarea lemnului, petrolului, textilelor şi cerealelor. Istoria modernă şi contemporană relevă transformarea ţinutului Buzăului într-un judeţ cu o dezvoltare economică armonioasă.
Judeţul Buzău se are importante resurse naturale dintre care amintim: petrol, gaze naturale, cărbuni, potenţial hidroenergetic şi eolian, chihlimbar, calcar, nisipuri cuarţoase, diatomită, sare, gresie, pietrişuri şi nisipuri, ape minerale, soluri fertile, păduri, pajişti şi fond cinegetic.
Dintre acestea se remarcă structurile petroliere şi gazeifere localizate în depozitele sedimentare din zona subcarpatică şi din cea de câmpie. Principalele centre de extracţie sunt: Berca, Arbănaşi, Beciu, Pâcle, Plopeasa, Grăjdana, Monteoru Bărbuceşti, Tisău, Boldu.
Prezenţa calcarelor (Măgura şi Istriţa) a permis exploatarea lor pentru obţinerea vărului şi pentru construcţii rurale (Ciută, Vipereşti, Măgura), dar şi pentru executarea unor valoroase opere de artă (Ciolanu – Măgura).
Din zona comunei Pătârlagele se extrag nisipuri cuarţoase şi diatomită. În apropierea Buzăului şi Râmnicului se extrag argile de calitate superioară destinate materialelor de construcţie.
Prospecţiunile geologice au evidenţiat prezenţa unor importante resurse de sare la diferite adâncimi în localităţile: Bisoca, Mânzăleşti, Brătileşti, Goideşti.
Chihlimbarul se găseşte în perimetrul localităţilor Mlăjet, Sibiciu de Sus, Colţi, Bozioru, Ploştina, Terca.
Obiective turistice: Judeţul Buzău are importante obiective turistice, dintre care enumerăm: staţiunile Sărată – Monteoru şi Balta Albă, celebrii vulcani noroioşi de la Pâclele – Berca, tabăra de sculptură în aer liber de la Ciolanu – Măgura, complexul brâncovenesc de la Râmnicu Sărat, mina de petrol de la Monteoru, adăposturile rupestre paleocreştine de la Fişici sau Aluniş, muzeul judeţean Buzău, muzeul chihlimbarului de la Colţi, Palatul episcopal, casa memorială ” V. Voiculescu” de la Pârscov, mănăstirile Ciolanu, Răteşti, Barbu.
Cultura buzoiană: În domeniul culturii, cronologic, prima personalitate al cărei prestigiu a depăşit graniţele judeţului a fost Mitrofan, întemeietorul vestitei tiparniţe din incinta Episcopiei Buzăului, la 1691. În această zonă s-au remarcat mai târziu Gavriil Munteanu, cărturar luminat, Dionisie Romano, ctitor al primei şcoli în limba română la Buzău, Basil Iorgulescu, renumit pedagog şi publicist, cel care a pus bazele bibliotecii și muzeului local.
Judeţul Buzău este locul de origine al unor personalităţi cultural – ştiinţifice precum Gh. Munteanu – Murgoci, geolog şi geograf, fondatorul pedologiei româneşti, Nicolae Vaschide, a cărui operă în domeniul psihologiei experimentale l-a impus pe plan mondial, Constantin Giurescu, istoric, Traian Săvulescu, fondator al şcolii româneşti de micologie şi fitopatologie, George Emil Palade, laureat al premiului Nobel, fost elev al liceului ” B. P. Hașdeu”, Petre Antonescu, arhitect, Ştefan Vencov, fizician, Ştefan St. Bârsescu, pedagog.
În judeţul Buzău s-au născut scriitori şi poeţi de renume ai literaturii române: Urmuz, V. Voiculescu, V. Cârlova, Ion Caraion, Ion Băieşu, Gh. Istrate, Radu Cârneci ş.a. Tot de Buzău se leagă numele unor slujitori ai penelului: Ion Andreescu, Gheorghe Tăttărescu, Ştefan Popescu, Petre Iorgulescu, Petre Iorgulescu – Yor, I. Petrescu – Dragoe, Margareta Sterian, Adina – Paula Moscu.
Judeţul Buzău a dat scenei româneşti numeroase talente lirico – dramatice: Aristide Demetriad, G. Ciprian, Vladimir Maximilian şi Nicolae Leonard.
